Europalibera.org – V.Socor: „Guvernul R. Moldova ar trebui să fie politicos față de dl Frattini, dar să nu accepte niciuna din recomandările sale”

Valentina Ursu

De ce nu se poate obține retragerea trupelor rusești staționate ilegal în R. Moldova?

„Nimeni nu-și propune să reglementeze conflictul dintre Rusia și Republica Moldova, conflict numit în mod incorect „conflictul transnistrean”. Nimeni nu-și propune să formuleze un statut special al Transnistriei sau, cu atât mai puțin, să obțină retragerea trupelor rusești staționate ilegal în Republica Moldova în viitorul apropiat”, a declarat Europei Libere analistul politic de la Jamestown Foundation Vladimir Socor, într-un interviu realizat de Valentina Ursu.

Europa Liberă: Într-un interviu pentru radio Europa Liberă, [reprezentantul special al preşedinţiei italiene a OSCE​] dl Frattini a spus că ar exista o diferență între forțele de menținere a păcii și între trupele ruse GOTR.

Vladimir Socor: „Da. Aceasta a spus avocatul intereselor rusești, dl Frattini, inclusiv în interviul la Europa Liberă, dar nu numai. Este, bineînțeles, o afirmație complet greșită. Eu nu cred că dl Frattini dorește să ne înșele cu bună știință. Eu cred că pe dânsul îl înșală propria sa memorie sau, probabil, propria sa pregătire elementară ca diplomat. Conform rezoluției OSCE de la summitul de la Istanbul din 1999, la care se referă în mod explicit dl Frattini, Rusia are obligația să-și retragă forțele din Republica Moldova. Mai mult decât atât, nu se formulează nici un fel de condiție pentru retragere. Este vorba despre o retragere necondiționată și completă! Deci, disocierea care se face între un anumit fel de trupe rusești și alt fel de trupe rusești, cele de pacificare, repet: este falsă. Anume documentul de la Istanbul la care se referă dl Frattini și alții nu face această distincție – e vorba despre retragerea forțelor. Punct. Și mai mult decât atât, nu se pun nici un fel de condiții. Disocierea falsă între trupe rusești de pacificare și trupe rusești care nu sunt de pacificare a apărut abia prin anul 2005-2006 în cadrul OSCE, introdusă mai ales de către diplomația germană în vremea ministeriatului dlui Steinmeier, un alt prieten al Rusiei. Atunci s-a acreditat la OSCE în mod neoficial ideea că forțele de pacificare rusești sunt scutite de obligația retragerii, pentru că ar juca, chipurile, un rol constructiv. OSCE este o organizație incapabilă de a-și aplica propriile sale decizii sau rezoluții din cauza vetoului intern al Rusiei. Pentru a camufla, pentru a ascunde această situație reală, se inventează tot felul de teorii care n-au nimic de-a face cu rezoluțiile, de exemplu, cu rezoluția din 1999 de la Istanbul. Rezoluție, de altfel, neobligatorie, cu valoare politică, dar nu juridică și pe care OSCE de mult a renunțat s-o mai aplice din cauza opoziției Rusiei. Deci, avem de-a face cu o abordare lipsită de onestitate, o abordare în primul rând menită să ascundă slăbiciunile interne ale OSCE-ului și neputința acestei în fața dreptului de veto oficial al Rusiei.”

Europa Liberă: Eu îl citez pe dl Frattini care a repetat că „OSCE este în continuare pregătită să joace rolul de facilitare odată ce acest proces [de retragere și distrugere a munițiilor rusești, oprit în 2004 – n.r.] este reluat”. Cum ar putea OSCE să sprijine, totuși, acest proces de evacuare a armatei ruse?

Vladimir Socor: „OSCE nu are niciun fel de mijloc politic sau de altă natură pentru a sprijini acest proces, dimpotrivă, OSCE a renunțat chiar la obligațiile sale elementare pe care și le-a îndeplinit un număr de ani de a monitoriza exercițiile militare – ilegale, de altfel, – ale trupelor rusești pe teritoriul Republicii Moldova, în Transnistria. Rusia execută din ce în ce mai multe exerciții militare. OSCE, acum zece ani și mai bine, le monitoriza, uneori se și plângea că aceste exerciții sunt ilegale sau sunt primejdioase. De ani de zile încoace, OSCE închide ochii.”

Europa Liberă: În altă ordine de idei, dl Frattini exclude faptul că reglementarea ar putea fi în dezavantajul Republicii Moldova, fie că procesul este rapid, fie că este unul gradual…

Vladimir Socor: „Să facem deosebirea clară între noțiunea de reglementare, pe de o parte, și negocierile care au loc în prezent, pe de altă parte. Negocierile care au loc în prezent nu sunt menite să ducă la reglementarea acestui conflict, nimeni nu pretinde așa ceva; se pretinde, în mod oficial, cu totul altceva – parcursul unor așa-numiți „pași mici” care, chipurile, să consolideze încrederea între cele două maluri ale Nistrului și care în decursul unui timp nedefinit, care va dura mai mulți ani, vor crea niște precondiții pentru ca abia atunci să se înceapă a trece la reglementare. Deci, negocierile de acum nu sunt pentru reglementare, sunt, chipurile, pentru crearea unor precondiții de încredere în vederea unei eventuale reglementări viitoare, dar negocierile care au loc acum, așa-zișii „pași mici”, în realitate sunt meniți să creeze primele elemente de suveranizare a Transnistriei, așa încât atunci când se va ajunge în cele din urmă, la un moment dat, la formularea unui statut special al Transnistriei elementele acestuia să existe deja în mod neoficial, fără să fi fost negociate politic, dar ca rezultat al așa-zișilor „pași mici” către suveranizarea Transnistriei creându-se fapte împlinite. Dl Frattini spune că nu va fi în detrimentul Republicii Moldova, deoarece negocierile se bazează pe suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova. Această logică amintește de logica rusească, în care cuvântul-cheie este „однако” (totuși). Da, noi o să respectăm suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, dar în același timp noi acceptăm Transnistria, care împiedică Moldova să-și exercite suveranitatea și integritatea teritorială, pe care noi spunem că o recunoaștem. „Однако”, da, recunoaștem, „однако” (totuși), susținem egalitatea în drepturi a Tiraspolului cu Chișinăul, ceea ce împiedică Republica Moldova să exercite suveranitatea pe care noi spunem că o recunoaștem. Dl Frattini spune – și asta este logia OSCE-ului de fapt – orice statut special trebuie să aibă consimțământul atât al Chișinăului, cât și al Tiraspolului, să fie de comun acord. Deci, Tiraspolului, care nu are statut internațional, nu are suveranitate, i se acordă dreptul de a nega suveranitatea Republicii Moldova prin negocieri către un statut pe bază de egalitate. Logica „однако” a Rusiei a fost împrumutată și adoptată de OSCE.”

Interviul în întregime: https://www.europalibera.org/