Tribuna.md – (INTERVIU) Igor Munteanu: Rusia nu pare să fie impresionată de rezoluțiile Congresului SUA, iar RM are prea puține pârghii

În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, directorul executiv al IDIS Viitorul, Igor Munteanu a vorbit despre rezoluțiile adoptate recent de către ONU, AP OSCE, Congresul SUA, desemnarea vicepremierului Dmitri Kozak în noua funcție, cum explică tendința guvernării de a avansa în relația cu SUA, care ar fi interesele marilor puteri față de Transnistria în acest moment, dar și despre alte aspecte importante.

T.: Dle. Munteanu, cum explicați interesul relativ sporit al ONU, AP OSCE, Congresul SUA față de problema transnistreană? Mă refer la rezoluțiile adoptate de către aceste organizații/instituții în ultima perioadă.

I.M.: Probabil că eu cu Dvs. atribuim sensuri diferite sintagmei de „interes sporit față de problema transnistreană”. De fapt, nu văd nici un semn că la nivelul instituțiilor menționate ar fi o prioritate Moldova cu problemele sale secesioniste. Este adevărat că Republica Moldova a cerut susținerea comunității internaționale în problema retragerii trupelor ruse aflate ilegal pe teritoriul său, iar ONU și Adunarea Parlamentară a OSCE au susținut prin rezoluții și declarații această cerere, un sprijin simbolic și politic, dar care nu rezolvă problema de fond – Rusia continuă să sfideze independența statului și să renege un principiu de drept internațional fundamental – inviolabilitatea frontierelor recunoscute Republicii Moldova în frontierele anului 1990, și aparent nici nu se grăbește să se conformeze etichetei de a-și retrage trupele militare ilegale de pe teritoriul RM. În plus, Rusia continuă să sponsorizeze un regim separatist și exploatează în mod vicios controlul său asupra elitelor transnistrene pentru a-și extinde cât mai multă influenţa asupra RM. V-ați referit inter alia și la o Rezoluție a Congresului SUA pe același subiect din februarie 2018, vizând retragerea militarilor ruși, dar îmi permit să vă amintesc în acest sens că asemenea rezoluții politice au mai fost adoptate și în trecut. Pe timpul în care-mi exercitam funcția de Ambasador al RM în SUA (2010-2015), prin intermediul Caucusului pentru Moldova, grupul politic pe care l-am înființat la inițiativa mea în Congresul SUA și care funcționează până astăzi, prietenii noștri senatori și congresmeni au inițiat zeci de rezoluții cu același conținut, și nu cred că valoarea rezoluției din 2018 este superioară celor adoptate în 2012, 2013, 2014, sau 2015, în sprijinul suveranității și inviolabilității Republicii Moldova, somând Rusia să-și retragă militarii. Din păcate, Rusia nu pare să fie impresionată de rezoluțiile Congresului SUA, iar RM are prea puține pârghii care să facă prezența acestor militari ruși greu de menținut chiar și pentru Rusia, ceea ce ar înseamnă de fapt că  oricâtă susținere externă nu poate ajuta dacă nu eliminăm noi, în RM, condițiile care fac prezența acestor trupe militare în RM încă posibilă, iar pentru ca aceste condiții să fie eliminate trebuie să existe un stat funcțional la Chișinău, și nu o imitație de stat.

T.: Poate fi considerată desemnarea vicepremierului Dmitri Kozak în funcția de reprezentant special al Președintelui Rusiei pentru dezvoltarea relațiilor comerciale și economice cu Republica Moldova un răspuns al Rusiei la rezoluțiile ONU, AP OSCE și Congresului SUA?

I.M.: Posibil. Cred că mai degrabă Rusia era cu un pas în urmă după „incidentul din 2017” în care „fabulosul propagandist” D. Rogozin, așa-zisul reprezentant al Președintelui Putin pentru Transnistria a fost declarat dintr-o dată „persona non grata” în RM și Rusia nu a putut replica nimic, cât nu s-a zbătut Rogozin să scuture Twitterul. Totuși, pentru că Rusia are nevoie de un „supraveghetor” permanent peste capul Tiraspolului, Putin a decis să-l reactiveze în acest moment pe unul din apropiații săi, reprezentantul său în Caucaz, Dmitri Kozak. Am mai spus de curând – titlul funcției atribuite lui Kozak este total inadecvat și fals. Cu doar 17% comerț extern orientat spre Rusia și 65% spre UE, Republica Moldova nu are nevoie de Kozac pentru a-și simți interesele economice mai bine păzite. Este limpede că acest nou emisar al Kremlinului are sarcina de a se implica activ în viața politică internă de la Chișinău și Tiraspol, având o grijă specială de regimul separatist care se găsește într-o stare accelerată de agonie politică și economică. Să va dau câteva cifre. În anul 2018, cheltuielile bugetului public al PMR sunt de 2 ori mai mari decât veniturile planificate, veniturile fiind de 1,1594 mlrd ruble (sau 102,8 mln $) față de cheltuielile estimate la 3086 mlrd ruble (sau 199,1 mln $). Deficitul actual (1,492 mlrd ruble) este acoperit integral din banii încasați din vânzările de gaze rusești care nu mai sunt returnate companiei Moldovagaz. Reiese că Guvernul RM, câtă vreme tolerează această situație, este plătitor net al salariilor regimului separatist. Pe mine, ca cetățean al RM, această situație penibilă mă insultă, ca și pe mulți alți cetățeni loiali ai acestui stat, care nu se simt apărați de un asemenea stat impotent, care nu-și apără interesele. Astăzi, datoria externă a Transnistriei a atins suma de 668,6 mln $, formată din creditele acordate de Rusia în perioada anilor 1992-1994, cu penalități și dobânzi calculate; în plus, datoria internă a PMR a atins suma de 17,999 mlrd ruble și depășește veniturile bugetului prevăzut în 2018 de cca 11 ori. Dacă punem în discuție și astronomica datorie de 6 mlrd $ pe care regimul a acumulat-o în Moldovagaz pentru consumul de gaz, ajungem la concluzia că regimul de la Tiraspol este falit, ca să se descurce ar trebui urgent să renunțe la orice cheltuieli care nu sunt sociale, să demobilizeze armata, să dea afară jumătate din armata de cinovnici angajați de administrație, și să revină printr-o administrație specială, care să pună capăt acestui experiment dureros pentru populația locală. Pentru Moscova este decisiv să „păstorească” un asemenea viitor guvern la Chișinău care ar fi ușor de cumpărat, construit pe faimoasele directive „și cu Estul și cu Vestul” ale nomenclaturii post-sovietice.

Interviul complet: http://tribuna.md/