Marius Șpechea: Reglementarea transnistreană între consolidarea încrederii și blocaj politic

În  4 – 5 noiembrie 2019, în Bavaria, a  avut loc o nouă întâlnire cu caracter informal (a opta de acest gen din 2010 încoace), a reprezentanților din formatul de negocieri ”5+2”. Genericul întâlnirii, așa cum este el prezentat de site-ul oficial al Guvernului Republicii Moldova[1] este sugestiv formulat: „Măsurile de consolidare a încrederii în procesul de reglementare a conflictului transnistrean”.

Acest generic este foarte potrivit, dacă privim la dinamica reglementării transnistrene din ultimul an. Măsurile active de consolidare a încrederii au dat semne de oboseală. Activitatea grupurilor sectoriale de lucru, a căror evoluție în 2018 a uimit și totodată a creat așteptări, a scăzut; s-au organizat mai puține întâlniri, iar acestea au abordat temele sugerate și agreate de reprezentanții OSCE, sau teme anterior convenite – cum ar fi perfectarea aplicării protocoalelor semnate în 2017 și 2018 din așa numitul Pachet Berlin Plus.

Însă un factor important în efortul de reglementare rămâne cel politic, fără de care astăzi putem constata limitele tuturor eforturilor de reglementare. Eșecul aproape anunțat al Conferinței de la Bratislava în formatul 5+2, de la începutul lui octombrie a.c., precum și semi-eșecul acestei conferințe bavareze informale, lasă impresia unui blocaj în procesul de reglementare transnistreană, deși (paradoxal) există toate elementele favorabile consolidării încrederii între părți, precum și suportul internațional adecvat. O analiză recentă dedicată schimbărilor politice de la Chișinău vorbea de o modificarea naturii geopoliticii în regiune, de la una conflictuală, la una a consensului[2], în care actori anterior aparent ireconciliabili se reconciliază – sau cel puțin conviețuiesc pașnic. Natural, am fi tentați să translatăm această realitate nouă și în procesul de reglementare transnistreană, mai ales că acest conflict nu de puține ori a fost considerat unui de natură geopolitică.

Se pare că și partenerii externi în procesul de reglementare credeau sau se așteptau la semnarea unor documente; optimismul lui Claus Neukirch, șeful misiunii OSCE în Republica Moldova în ajunul Conferinței de la Bratislava poate fi interpretat în această cheie. Se pare că partenerii externi au considerat că politica pașilor mărunți parcurși până în prezent de  către Chișinău și Tiraspol în efortul de a rezolva problemele concrete ale populației au atins acel nivel de evoluție și de încredere între părți, încât a venit vremea pentru pași mai mari, inclusiv deschiderea coșului 3 de negocieri, cel politic și de securitate.

După eșecul reuniunii în format 5+2 a existat temerea de revenire la atmosfera negocierilor din 2016, iar reprezentanții OSCE-ului, precum și diferiți ambasadori din state interesate de evoluția reglementării transnistrene, au stat de vorbă cu părțile, încercând să clarifice ceea ce le scăpase înainte de Conferință, punctând din nou rolul fundamental al măsurilor de consolidare a încrederii.

În acest sens, secretarul general al OSCE, Thomas Greminger[3], atât la Moscova cât și la Washington, afirma ca deși „Trecem prin timpuri grele, anul acesta am reușit să obținem anumite succese, am văzut că progresul este posibil dacă există voință politică și dialog sincer”, oficialul fiind sigur pe semnarea protocolului suspendat la Bratislava la reuniunea din Bavaria. În aceeași direcție, ambasadorul SUA, atât în întrevederea cu Viceprim-ministrul pentru reintegrare Vasilii Șova precum și cu Vadim Krasnoselski[4] afirma că „SUA vor contribui la găsirea limbii comune în cadrul viitoarei Conferințe bavareze pentru consolidarea încrederii în procesul de reglementare transnistreană.”[5] Mai mult. înainte de reuniunea informală din Bavaria, ambasadorii europeni au transmis un mesaj „de sprijinire fermă a agendei de reforme și de angajamente asumate de actualul Guvern de la Chișinău, au menționat că tematica transnistreană prezintă un nivel înalt de interes, au reconfirmat susținerea pentru atingerea unei formule de reglementare bazate pe unitatea teritorială a Republicii Moldova și cu un statut juridic special pentru regiunea transnistreană, precum și au încurajat să fie continuată dinamica realizării unor progrese constante în beneficiul locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului”.[6] Inclusiv diplomația română – destul de tăcută în privința reglementării transnistrene – a punctat disponibilitatea și interesul statului român în a sprijinii eforturile privind reglementarea situației transnistrene.

Însă problema pare a fi mai degrabă una de percepție. Partenerii externi din formatul de negocieri, precum și statele co-interesate, privesc și percep problema transnistreană într-o logică paralelă sau cel puțin diferită de modul cum este ea gestionată și percepută la nivelul părților. Se poate constata destul de simplu că măsurile de consolidare a încrederii din pachetul Berlin Plus sunt implementate cu succes ca urmare a bunei funcționări a grupurilor de lucru – deci, mecanismul unic ca formă în peisajul reglementării conflictelor, al grupurilor de experți care să negocieze și să propună soluții concrete, funcționează bine. Deși în actualul context s-au putut vedea și limitele acestor instrumente, care funcționează eficient doar în momentul sau cu condiția existenței unui cadru / acord politic care să le permită dezvoltarea.

Din punct de vedere al încrederii între părți, dacă privim superficial și oficial, nici aici relațiile dintre Chișinău și Tiraspol nu stau rău, chiar dimpotrivă: în ultimul timp asistăm la consolidarea unei relații personale de prietenie între președintele Republicii Moldova Igor Dodon și liderul de la Tiraspol Vadim Krasnoselski. Aceștia au avut într-un interval destul de scurt de timp două întâlniri deosebit de interesante, una la  Holercani în 29 octombrie a.c și alta la Bender[7] în 04.noiembrie a.c. – la ultima vizită cei doi fiind însoțiți de familii.

Astfel, apare întrebarea legitimă: totuși unde este blocajul? ce cauze profunde zădărnicesc eforturile de reglementare a situației transnistrene?

Problema nu este nici la grupurile de lucru, nici la experții internaționali, decât în parte – în ideea în care nu par (sau nu vor) a surprinde nuanțele politicii interne din Republica Moldova. Problema este de natură politică atât de o parte cât și de cealaltă.

Politica consensului, agreată de marile puteri la Chișinău în vara acestui an, a pus pe stand by dinamica Tiraspolului, cumva dezorientat de noua abordare geopolitică, în timp ce la Chișinău consensul a fost acceptat asemenea unui mers pe sârmă, dosarul transnistrean[8] fiind elementul fierbinte din cadrul negocierilor politice. Semnalul că reglementarea transnistreană nu poate avansa spre deschiderea unor discuții specifice coșului trei de negocieri, cum ar fi negocierea și stabilirea unui statut special acordat Transnistriei, fără un consens solid la Chișinău, a fost dat chiar de primul ministru Maia Sandu la începutul lunii septembrie, care a ”exprimat regretul că în prezent nu există premise pentru soluţionarea conflictului transnistrean”[9].

Astfel, forțarea negocierilor prin abordarea unor teme care nu și au găsit consensul în interiorul echipelor de negociere, poate fi un lucru mult mai dăunător procesului per ansamblu de reglementare, decât eșecul unor runde de negocieri oficiale sau informale. Uneori, dorința partenerilor externi, mai ales a celor care coordonează activitatea OSCE-ului în Republica Moldova, este de a înregistra evoluții și implicit a bifa succese pe agenda diplomatică. Însă ecuațiile politice interne pot fi uneori mult mai complicate și sensibile decât cele externe. Probabil avertismentul venit din Germania, cum că acest dosar transnistrean nu este o prioritate în dialogul UE cu Federația Rusă[10] a fost perceput la Chișinău ca o formă de libertate în modalitatea de a reglementa dosarul, iar având în vedere situația politică și necesitatea păstrării consensului general, dosarul transnistrean (care destabilizează acest consens politic pe plan intern) este înghețat. Paradoxal, și conflictele înghețate pot îngheța, cel puțin momentan sau până în momentul unor condiții politice diferite/prielnice.

[1] https://gov.md/ro/content/cu-privire-la-activitatile-desfasurate-cadrul-celei-de-8-conferinte-bavareze-pentru(06.11.2019)

[2] https://larics.ro/dupa-chisinau-geopolitica-moare-si-la-kiev-de-la-geopolitica-confruntarii-la-geopolitica-consensului-singurul-lucru-de-care-ar-trebui-sa-se-ingrijoreze-rusia-in-r-moldova/(06.11.2019)

[3] http://www.lact.ro/2019/10/31/infotag-md-secretarul-general-al-osce-spera-ca-protocolul-final-al-negocierilor-de-la-bratislava-va-fi-semnat-saptamana-viitoare/(06.11.2019)

[4] http://www.lact.ro/2019/11/01/infotag-md-sua-promit-sa-contribuie-la-gasirea-limbii-comune-la-conferinta-din-bavaria/(06.11.2019)

[5] Ibidem

[6] http://www.lact.ro/2019/10/24/gov-md-situatia-curenta-pe-tematica-transnistreana-si-prioritatile-viitoare-au-fost-prezentate-de-catre-viceprim-ministrul-pentru-reintegrare-vasilii-sova-unui-grup-de-ambasadori-responsabili-pentr/(06.11.2019)

[7] http://www.lact.ro/2019/11/04/publika-md-igor-dodon-a-avut-o-intrevedere-neoficiala-cu-vadim-krasnoselski-acestia-au-vizitat-cetatea-bender/(06.11.2019)

[8] http://www.lact.ro/2019/10/18/jurnaltv-md-kulminski-statutul-transnistriei-una-dintre-principalele-divergente-dintre-presedintia-si-guvernul-de-la-chisinau/(06.11.2019)

[9] http://www.lact.ro/2019/09/07/infotag-md-premierul-maia-sandu-considera-ca-actualmente-nu-exista-premise-pentru-reglementarea-conflictului-transnistrean/(06.11.2019)

[10] http://www.lact.ro/2019/10/03/infotag-md-expert-german-sa-nu-se-creada-ca-problema-transnistreana-este-prioritara-in-dialogul-ue-cu-rusia/(06.11.2019)